VIOLENTA IN FAMILIE Nu te zidi în tăcere! Spune NU violenţei!

DESPRE VIOLEMTA IN FAMILIE

       Se numeşte "violenţa în familie" orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni şi familie, ameninţări şi atacuri care în unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri. Deşi până de curând s-a presupus că femeia este cel mai adesea victima violenţei în familiei, în urma unor cercetări s-a descoperit că de fapt numărul bărbaţilor agresaţi este destul de mare. Experţii care cercetează această problemă sunt de acord că violenţa este un fenomen larg răspândit, mult mai răspândit decât arată sondajele, pentru simplu fapt ca unele fapte nu sunt raportate poliţiei sau spitalelor.
Familia care constituie un teren de manifestare a violenţei domestice devine mai puţin transparentă şi deschisă mediului social imediat: familia lărgită, vecinii, prietenii, colegii. Este evidentă izolarea socială a acestor familii. Ele capătă o stigmă în ochii celorlalţi şi în acelaşi timp un sentiment de stigmă şi culpă care le face să se izoleze.
       Soţul violent nu doreşte ca soţia lui să întreţină relaţii sociale în cadrul cărora să-şi poată mărturisi suferinţa şi eventual să poată primi un sprijin.
Pe de altă parte, bărbaţii violenţi au ca şi caracteristici de personalitate lipsa abilităţilor şi a bucuriei de a comunica. Pentru partenerii violenţi, a comunica, în mediul intim al căminului, devine mai mult un prilej de a-l ataca verbal pe celălalt, în vreme ce, la locul de muncă rămâne o rutină de relaţionare superficială cu ceilalţi, un rol jucat în limitele orelor de serviciu.
        Conform Legii 217/2003 violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.
Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.

           Nu te zidi în tăcere! Spune NU violenţei!

Formele violenţei în familie

Violenţa fizică se referă la atingeri sau contacte fizice dureroase inclusiv intimidarea fizică îndreptată asupra victimei. Formele: împingerea, plesnirea, trasul de păr, răsucirea braţelor, desfigurarea, provocarea de vânătăi, contuzii arsuri, bătăi, lovituri cu pumnul, palma sau piciorul, aruncarea în victimă cu diverse obiecte, izbirea de pereţi şi mobilă, folosirea armelor.
Violenţa fizică include şi distrugerea bunurilor care aparţin victimei sau pe care cei doi parteneri le stăpânesc şi le utilizează împreună.
Violenţa psihologică (cu componenta verbală, emoţională) Este factorul central în controlul şi manipularea partenerului, prin comportamentele de atac verbal şi cele de ameninţare şi violenţă emoţională.
    Violenţa emoţională/Abuzul emoţional precede şi acompaniază celelalte forme de violenţă/abuz, dar se poate manifesta şi izolat prin comportamente ce terorizează victima şi îi distrug încrederea în sine. Cuprinde 6 componente importante: frica, depersonalizarea, privarea, supraîncărcarea cu responsabilităţi, degradarea, distorsionarea realităţii.
Violenţa verbală se manifestă prin ţipete, urlete, injurii, batjocoriri, porecle adresate victimei, ameninţări, intimidări, insulte şi umilire constantă.
Violenţa sexuală/abuzul sexual - orice activitate sexuală nonconsensuală; Atingeri neplăcute şi diverse injurii, provocate victimei în timpul sau în legătură cu actul sexual, incluzând şi violul marital.
Violenţa economică Abuzul economic duce la scăderea resurselor şi autonomiei victimei; Controlul accesului victimei la bani sau lucruri personale, hrana, mijloace de transport, telefon, si alte surse de protectie sau îngrijire de care ar putea beneficia. 
Violenţa socială - sistarea activităţilor şi relaţiilor sociale, izolarea în situaţia de victimă a violenţei în cadrul care favorizează agresarea acesteia pe planul vieţii private şi intime.
Duce la izolarea victimei şi lipsirea ei de suport social, cu dificultăţi de ieşire din situaţiile de violenţă

         Nu te zidi în tăcere! Spune NU violenţei!

Consecinţele asupra dezvoltării copiilor

         Funcţia principală a familiei, creşterea copiilor, este distorsionată cu largi şi dramatice consecinţe în viitor. Perturbarea acestei funcţii se petrece în general, ca o stare de boală cronică ce se acutizează în momentele evenimentelor de violenţă. Cercetările arată că trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violenţă, chiar dacă nu ei sunt victimele directe, este mai intensă şi cu consecinţe mai profunde şi mai de durată decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor şi neglijării din partea părinţilor (Catheline, Marcelli, 1999).
Într-o familie bântuită de violenţă, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă, de viaţă ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate.
Funcţiile parentale nu mai pot fi împlinite. O mamă victimă a violenţei soţului este mai puţin capabilă să asigure îngrijirile de bază necesare copilului (hrană, casă, igienă, haine, sănătate fizică) sau să-l protejeze pe acesta de răniri, accidente, pericole fizice sau sociale. Copleşită de ruşine pentru ceea ce i se întâmplă, de sentimentul eşecului în cea mai importantă relaţie interpersonală, de teroare, de autoacuzaţii (Polman,1994) femeia nu mai este capabilă de a juca nici unul din rolurile impuse de viaţa familiei.
În atmosfera de violenţă, copilul devine cel mai adesea neglijat, expus tuturor relelor, de fapt rămâne într-o singurătate umplută doar de ţipetele celor din jur. Această situaţie este probabil şi explicaţia numărului mare de accidente domestice ale căror victime sunt copiii.
Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente şi o condiţie fizică ce-i face uşor de recunoscut. Ei prezintă:
    - Probleme fizice, boli inexplicabile, expuşi la accidente în casă şi în afara casei, dezvoltare fizică mai lentă;
    - Probleme emoţionale şi mentale: anxietate mărită, simţământ de culpabilitate, frica de abandon, izolare, mânie, frica de răniri şi moarte;
    - Probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, comparare cu viaţa mai fericită a colegilor;
    - Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalţi, probleme cu somnul, enurezie, bătăi, fuga de acasă, sarcini la vârste mici, relaţii pentru a scăpa de acasă, mutilare, consum de droguri şi alcool, comportament defensiv cu minciuna;
    - Probleme şcolare - neîncredere, eliminare, schimbări bruşte în performanţele şcolare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale;
    - Identificare cu eroi negativi.
         Un lucru mai puţin luat în considerare până acum este faptul că în rândul tinerilor a crescut fenomenul sinuciderii, a tentativelor de suicid şi că pe primul loc în rândul cauzelor se află climatul familial deteriorat şi slaba comunicare în cadrul familiei.

Ce faci dacă ai devenit victimă?

    - Anunţă Poliţia, depune o plângere!
    - Prezintă-te la Institutul de Medicină Legală pentru a-ţi fi eliberat un certificat medico-legal; acesta dovedeşte leziunile provocate prin agresare şi este important pentru încadrarea juridică a faptei;
    - Adresează-te Direcţiei Generale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, dacă sunt copii implicaţi;
    - Cere ajutorul organizaţiilor care oferă consiliere, sprijin, adăpost;
    - NU-TI RETRAGE PLÂNGEREA!! Te amăgeşti crezând promisiunile lui că nu te va mai lovi, că nu va mai bea… Fă-ţi curaj, dacă nu pentru tine, atunci pentru copiii tăi! Nu rămâne în suferinţă pentru ca „să nu crească fără tată copiii”, le faci MAI MULT RĂU!

Nu uitaţi:
    - Violenţa domestică reprezintă un domeniu care este considerat de poliţie ca fiind o problemă gravă.
    - La poliţie veţi găsi atât înţelegere cât şi sprijin.
    - Puteţi cere să vorbiţi cu o femeie poliţist şi dacă doriţi vi se poate acorda ajutor pentru a merge la o unitate sanitară sau la un adăpost.

Nu te zidi în tăcere! Spune NU violenţei!

Mituri (sau „ce spune lumea”) despre violenţa în familie…faţă-n faţă cu realitatea

„Femeile provoacă violenţa şi o merită!” GREŞIT! Violenţa nu este o cale de rezolvare a problemelor. Bărbaţii nu au nici un drept să abuzeze în nici un fel de o femeie, indiferent de „provocare”! NIMENI NU MERITĂ SĂ-I FIE FRICĂ LA EL ÎN CASĂ!!!
    - „Nu este violenţă, ci doar o ciondăneală!” GREŞIT! Există o diferenţă clară între ceartă şi violenţă: în timp ce în ceartă nivelul puterii este aproximativ egal, când intervine violenţa raporturile de forţă şi putere nu sunt la fel, unul având categoric mai multă putere decât celălalt.
    - „Violenţa se întâmplă numai în familiile sărace sau cu nivel scăzut de educaţie.” GREŞIT! Frecvenţa şi gravitatea violenţei nu depind nici de nivelul de educaţie, nici de starea materială, ea apare la nivelul tuturor straturilor sociale.
    - „Violenţa domestică este o problemă privată, nimeni nu ar trebui să se amestece!” GREŞIT! Extinderea acestui fenomen şi complexitatea consecinţelor asupra victimelor, copiilor, familiei şi societăţii, în general, fac din această „boală socială” o problemă a noastră, a tuturor!
    - „De fapt, femeilor le place să trăiască aşa, altfel ar pleca!” GREŞIT! Este uşor să judeci pe alţii, dar sunt multe obstacole datorită cărora unele femei nu-şi părăsesc partenerul: lipsa mijloacelor financiare pentru a-şi întreţine copiii, frica, mentalitatea (treptat, abuzatorul o face să creadă că nu se poate descurca fără el), lipsa unui adăpost ulterior, teama de judecata celorlalţi etc.
    - „Bărbaţii violenţi sunt aşa pentru că au fost abuzaţi/maltrataţi în copilărie sau provin din familii violente.” GREŞIT! Deşi mulţi dintre bărbaţi au suferit abuzuri în copilărie, nu toţi, devenind adulţi, repetă abuzul în relaţiile lor.
    - „Bărbaţii violenţi sunt bolnavi psihic.” GREŞIT! Studiile spun că un procent redus dintre abuzatori suferă de astfel de boli.
    - „Bărbaţii abuzează femeile pentru că nu cunosc alt mod de a-şi exprima sentimentele.” GREŞIT! Realitatea infirmă această idee, printre altele chiar prin comportamentul abuzatorului din aşa-zisa „fază de miere” care urmează după violenţă: bărbatul pare că regretă, cere iertare, promite că nu va mai repeta.
    - „Alcoolul este cauza violenţei domestice.” GREŞIT! Deşi este un puternic factor favorizant, în jumătate din cazuri, abuzatorul nu se afla în stare de ebrietate.
    - „Violenţa se va opri odată şi-odată!” GREŞIT! Studiile arată că, odată început, ciclul violenţei are şanse minime să se oprească, fapt relevat şi de vorba din popor: „cine dă o palmă, o dă şi pe-a doua!”.

Nu te zidi în tăcere! Spune NU violenţei!